- editura Victor Frunză, 1996. ISBN 9-789-739-120-159; 70 p.
Perioada
lecturii: 11 decembrie 2012
Votul meu:
Am dat din
întîmplare printre cărţile mele electronice
peste acest volumaş apărut la editura Victor Frunză pe care l-am citit
dintr-o suflare, amuzîndu-mă copios. Am constatat cu această ocazie că unele
epigrame le cunoşteam, dar eram convinsă că fac parte din folclorul urban (d.e.
"Zece membri de partid") – convingere nu în totalitate deplasată, ţinînd
cont de faptul că multe dintre versurile sale au intrat cu adevărat în memoria
colectivă, unele, după buna tradiţie a oralităţii, fiind atît de modificate
încît, aşa cum observă Wikipedia, nu se mai poate considera că-i aparţin.
Spumoase şi delicios
de licenţioase, epigramele nu iartă nimic: nici figurile importante ale epocii,
nici clasele politice, nici confraţii scriitori, nici propria înclinaţie bahică.
Lui Victor
Eftimiu, Păstorel îi pune cu umor la
îndoială virilitatea... poetică:
"Eftimiu trubadur
Sperie Parnasul!
Cum zăreşte
câte-un cur
I se scoală, …
nasul!"
Nici
arhicunoscuta megalomanie a lui Nicolae Iorga nu este iertată:
"STROFE CU
PELIN DE MAI
...Contra
Iorga Neculai
De la Tisa
pân-la Nistru
Ce român
n-a fost ministru?
Iorga!
Şi-ncă din
copilărie
Cine-a
vrut mereu să fie?
Iorga!"
Cel mai tare se
răfuieşte însă cu Mihail Sadoveanu, pe care îl ia în răspăr atît pentru gafele
literare cu iz prolet-cultist:
"Mihail pentru
popor
A făcut Mitrea
Cocor,
Dar poporului, vă
jur,
Îi place mitra cu
cur!
“Venea o moară pe
Siret”
Legănându-se pe-o
coastă,
Şi-n ea un autor
şiret
Macină faină
proastă!"
...cît şi pentru înclinaţiile
politice:
"Lui Mihail
Sadoveanu, care a spus “Lumina vine de la răsărit”
Sadoveanu
filo-rus
Stă cu curul la
apus,
Ca
s-arate-apusului
Care-i faţa
rusului"
...pentru care îl
apostrofează cu ironie zdrobitoare:
"De ţi-ai face
testamentul,
Tu să nu-mi laşi
mii de franci!
Naşule, să-mi
laşi obrazul,
Ca să-mi fac din
el bocanci!"
De fapt cele mai
savuroase prin insultele reuşite şi aluziile la limbajul tendenţios sînt
epigramele compuse după venirea comuniştilor, pentru care autorul schimbă
umorul spumos şi inofensiv care-l făcuse celebru în cafeneaua interbelică, cu
sarcasmul necruţător (pentru care va plăti, evident, cu închisoarea).
Iată una plină de
respect pentru aliaţii noştri:
"STATUII OSTAŞULUI
SOVIETIC
Soldat rus,
soldat rus.
Te-au ridicat
atât de sus.
Ca să te vadă
popoarele.
Sau fiindcă-ţi
put picioarele!"
Şi alta care
deplînge moartea "tătucii":
"A DOUA ZI
(după moartea lui
Stalin)
Îl plâng pe
Stalin şi vă jur
C-am să vă spun
secretul:
Mă tem că vom
pupa în cur
De-acum tot
comitetul."
Izbînzile
diplomatice ale figurilor politice ale momentului sînt omagiate aşa cum se
cuvine:
"Armistiţiul ne-a
impus
Să dăm boii
pentru rus!
Ca să completăm
noi doza,
L-am trimis pe
Petru Groza!"
"DIVIZIEI “TUDOR
VLADIMIRESCU” DECIMATĂ LA DEBREŢIN
Din falnic
vânător de munte
Mi te-a făcut Ana
pandur!
Întâi ţi-a-nfipt
o stea în frunte
Şi-apoi un
debreţin în cur!"
În sfîrşit, originea
sănătoasă a politicienilor de atunci este subliniată cu admiratie, într-o
epigramă care dezvăluie o stare de lucruri suspect de asemănătoare cu aceea a
României de azi:
"Din Banat până la
Iaşi
Se resimte lipsa
sării.
Fiindcă cei mai
mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma
ţării!"
Vreţi mai mult?
Puneţi mîna şi citiţi volumaşul, că nu va ia mai mult de-o oră!
No comments:
Post a Comment