Lynn Picknett & Clive Prince, „Conspirația Stargate”

(The Stargate Conspiracy) – ebook.

Perioada lecturii 6 – 17 ianuarie 2018

Votul meu:

Demne de admirație eforturile autorilor Lynn Picknett și Clive Prince de a unifica teoriile referitoare la noua ordine bazată pe conștiința de grup și sinergie care au creat o întreagă subcultură sub numele de New Age, și despre care cu toții am auzit cîte ceva dar o tratăm de obicei superficial, punînd-o repede în categoriile oarecum disprețuite ale paranormalui și/ sau ale conspirației, și considerînd-o așadar nedemnă de o abordare mai serioasă. Se pare însă că teoriile ei sînt studiate și monitorizate atent de instituții serioase ca NASA sau CIA, cu toate că scopul acestor studii și observații rămîne oarecum obscur.

În orice caz, credem sau nu în existența civilizațiilor extraterestre, în parapsihologie și paranormal, cartea Conspirația Stargate este utilă în măsura în care oferă o imagine de ansamblu a ideologiei grupurilor care și-au făcut din lumile de dincolo de curcubeu o nouă religie, legînd de ele viitorul umanității.

Punctul de plecare al acestor ideologii este reinterpretarea culturii antice, în special a Egiptului, în opere  ca The Sirius Mystery, a lui Robert Temple, The Orion Mystery, a lui Robert Bauval și Adrian Gilbert, The Sign and the Seal, Graham Hancock și multe multe altele, pe care autorii le prezintă pe scurt, punînd în evidență anumite greșeli sau inexactitudini de interpretare și oferind în final propria interpretare a scopului promovării acestor idei.

Ideea care străbate, ca să zic așa, ca un fir roșu toată această literatură este că zeii egipteni au fost de fapt extratereștri, veniți (aici părerile sînt împărțite) fie de pe Sirius, fie de pe Marte și că ei s-au întors, dar că „doar unii aleși aud cuvintele lor și doar acești aleși vor participa la așteptata apocalipsă.”  (acu’ eu știind bine că n-am nici o șansă să fiu printre „cei aleși”sînt preocupată de o chestiune mult mai trivială:  oare această idee o fi inspirat serialul Stargate sau viceversa?).

Afirmațiile sînt susținute de mai multe argumente, dintre care unul dintre cele mai importante privește piramidele, al căror scop și modalitate de construcție rămîn neclare, căci contrar a ceea ce se crede, nu au fost construite ca morminte pentru faraoni, dat fiind că nu s-a păstrat în ele nici o dovadă a unui mormânt uman, nici un semn legat de înmormântare. Nu se știe prin urmare nici de ce, nici cum au fost construite de un popor la urma-urmelor abia ieșit din neolitic. Sînt formulate două ipoteze: fie piramidele aparțin unei epoci mult mai vechi, fiind monumente ale unei civilizații dispărute, fie o cultură extraterestră i-a ajutat pe egipteni să le ridice. Prima ipoteză este pusă la îndoială de vechimea lor, care nu pare a fi mai mare de 5000 de ani, perioadă prea mică pentru a justifica pierderea totală a urmelor unei civilizații avansate. Andrew Collins (From the Ashes of Angels) crede totuși că aceasta din urmă s-ar fi refugiat, în urma unei catastrofe, în munții Kurdistanului, în locuri precum fabulosul oraș subteran de la Çatal Hüyük, de unde s-ar fi ivit câteva secole mai târziu, oferind o parte din cunoaștere populației din Egipt și Sumer, ceea ce ar explica brusca înflorire a civilizației în aceste două centre, cam în același timp. Dar rămîne întrebarea, din ce cauză au dispărut mai apoi din nou?

Unul dintre vizionarii New Age este considerat mediumul american Edgar Cayce (1877-1945), un om altminteri normal, conform biografiei oficiale, dar care cînd cădea în transă putea diagnostica bolile și indica tratamentul lor, și care a lăsat așa-numitele profeții ale „Profetului Adormit”. În transele sale el afirma că fusese mare preot în Egiptul antic, unde s-ar fi refugiat împreună cu alți supraviețuitori ai Atlantidei. Atlanții ar fi construit Sfinxul și Marea Piramidă între 10490 și 10390 î. Hr. Tot el susținea că ar exista o Sală a Arhivelor, care conține atît vechile cronici ale umanității cît și istoria atlanților și care este ascunsă într-o piramidă subterană. De asemenea a profețit că în 1998 Marii Inițiați vor veni pe Pămînt pentru a pregăti „sosirea Stăpânului Lumii”. Cum au trecut de-atunci douăzeci de ani, din două una, dați-mi voie: ori venirea lor a fost ținută secret, ori e adevărat ce spun autorii, și anume că „printre prezicători, Edgar Cayce are cel mai deprimant palmares.”

Una dintre cele mai influente lucrări despre misterele Egiptului a fost The Syrius Mystery, apărută în 1976, tonul ei sobru făcînd ca ea să fie luată mult mai în serios, în ciuda erorilor, decât cea a lui Erich von Däniken, Amintiri despre viitor, publicată cu câțiva ani mai înainte. Autorul, Robert Temple, pornește, pentru a demonstra influența extraterestră asupra Pămîntului, de la  miturile și credințele populației dogone, din Mali, în care apare informația că Sirius este însoțit de o altă stea, numită de ei Steaua Po (după sămînța unei plante, pentru a sugera dimensiunea ei minusculă). Existența lui Sirius B, așa cum a fost numită steaua ulterior, a fost confirmată de astronomi abia în 1842 și nu a putut fi fotografiată decît în 1970. Dogonii păreau să cunoască perioada ciclului de rotație de aproape cincizeci de ani a acestei stele pitice în jurul stelei mai mari, comemorând momentul printr-o ceremonie specială, ce avea loc la fiecare o sută de ani de-ai lor, ceea ce înseamnă cincizeci pentru noi, din cauza sistemului lor de calculare a anului. De asemenea, ei știau de existența unei a treia stele în același sistem solar, lucru dovedit științific abia în ultimii ani.

Știința dogonilor despre existența lui Sirius B rămâne un mister. Ei au, de fapt, o cunoaștere mult mai avansată a cosmosului decât menționează Temple în carte. Pe lângă faptul că știu de existența inelelor lui Saturn și a lunilor lui Jupiter, ei mai știu despre mișcarea în formă de spirală a Căii Lactee, că Luna este lipsită de viață și că Pământul se rotește în jurul axei sale. Ei mai știu și că stelele sunt niște sori, de exemplu numele lor alternativ pentru Steaua Femeilor (Sirius C) este yau nay dăgi, ceea ce înseamnă „Micul Soare al Femeilor”.

Temple pune cunoștințele despre stele ale dogonilor pe seama vizitei unei rase extraterestre de amfibieni, Nommo, sosite de pe o planetă din sistemul Sirius, și care s-ar afla în spatele dezvoltării întregii civilizații umane. Dar religia dogonilor nu spune nicăieri că zeul Nommo vine de pe Sirius, iar astronomii consideră puțin probabil ca sistemul Sirius să aibă planete de orice fel.

Cu toate acestea nu se poate nega că Sirius era o stea foarte importantă pentru egiptenii antici: unii cred că din cauza faptului că apărea chiar înainte de inundațiile anuale ale Nilului, cu toate că revărsarea acestuia nu era regulată, putând surveni oricând pe parcursul a două luni de zile.

Tot în sprijinul teoriei vizitelor extraterestre este și credința în existența unui grup misterios, Cei Nouă, care, spun autorii,  ar fi impresionat un număr enorm de oameni (eu recunosc că am dat un Google search rapid dar n-am aflat mai nimic despre ei pe internet) și despre care s-au scris mai multe cărti, între care The Only Planet of Choice și The Keys of Enoch. In nuce, adeptii acesteia cred că Cei Nouă ar fi însărcinați de autoritatea intergalactică cu supervizarea și protecția Pămîntului. Așa cum observa și autorii, scenariul nu-i departe de Federația din Star Trek: 

Cei Nouă mărturisesc a fi Marea Eneadă sau Cei Nouă Zei din anticul Heliopolis și pretind că se vor întoarce pe Pământ pentru a ajuta omenirea într-un moment critic al evoluției sale. (...)

Oricât de improbabil ni s-ar părea, Cei Nouă stăpânesc sufletele și mințile actorilor principali într-atât încât învățăturile lor au modelat concepția noastră despre spațiu, atât prin intermediul Star Trek, cât și prin așa-zisele date științifice legate de misiunile pe Marte.

După ce expun mai multe astfel de teorii, care amestecă experimente NASA, declarații ale unor oameni de știință, experiențe paranormale și așa mai departe, analizîndu-le și/ sau contrazicîndu-le, autorii încheie cu un avertisment despre pericolul pe care îl reprezintă acest amalgam de credințe și în general mișcarea New Age: punerea bazelor unei noi religii, cu sprijinul unor mari puteri mai mult sau mai putin oculte care văd în ea un mijloc eficace de control al omenirii:

Ceea ce numim conspirația porții stelare este cultivarea credinței că „zei” extratereștri care au creat rasa umană și guvernează civilizația sunt gata să se întoarcă. Este promovată pe diferite căi, de diverse grupuri de oameni, dar tema centrală asta este. O dată ce aceste credințe intră în subconștientul colectiv va fi relativ ușor să fie utilizate pentru fondarea unei noi religii. Scopul suprem al oricărei religii organizate este controlul social și nici aceasta, ne este teamă, nu va face excepție.

Pînă la urmă se demontează mai multe teorii ale conspirației pentru a se ajunge tot la o teorie a conspirației. Recunosc că scenariul propus mi s-a părut mai curînd rocambolesc decît diavolesc și că nu m-a convins în mod deosebit.

În orice caz, am reținut cîteva informații care dacă nu-s în totalitate corecte (n-am verificat, m-am bazat pe faptul că autorii își sprijină mereu afirmațiile pe o bibliografie bogată), măcar sînt suficient de amuzante ca să merite să fie menționate:

• că sinarhia (termen opus anarhiei, în sensul că propune controlul total, atît din punct de vedere politic cît și religios și economic), fondată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, avea încă de pe atunci ca obiectiv  crearea „Uniunii Federale Europene” (Bravo ei, unde-s mulți puterea crește și dușmanul nu sporește J );
•  că Sfinxul a fost inițial pictat în roșu (informație care ar fi rămas doar un interesant fapt divers dacă nu i-ar fi făcut pe unii „piramidioți” – mi-a plăcut cuvîntul ăsta valiză – să susțină că se datorează faptului că atlanții, avînd pielea roșie, l-ar fi construit după chipul și asemănarea lor);
•  că Maestrul lojei masonice se află în contact direct cu ființele inteligente de pe Sirius (asta n-are nici o bază stiințifică da’ mi s-a părut cute ca informație J, mai ales după paranoia antimasonică din ultima vreme);
•  că se crede în mod eronat că Iisus a fost supranumit „Nazarineanul”, pentru că venea din localitatea Nazaret, cînd de fapt este o greșeală de traducere, din Biblie, a cuvîntului nazorean, adică membru al unei anumite secte;
•  în fine, că cincizeci dintre cei cincizeci și șase de semnatari ai Declarației de Independență erau francmasoni, așa cum erau și cincizeci din cei cincizeci și cinci de autori ai Constituției (asta-i din aceeași categorie a informațiilor de iritat/ speriat antimasonii).

În concluzie – m-am distrat, da’ nu știu dacă mai citesc ceva în genul ăsta prea curînd.