– ebook. (Das Glasperlenspiel ) Traducere din limba germană, prefață și note ION ROMAN
Perioada lecturii: 5 iunie – 4 iulie
2017
Votul meu:
Am citit pentru prima dată Jocul cu mărgele de sticlă în liceu, inițial
doar pentru că era lectură obligatorie la disciplina Literatura universală, ca
să-mi lase în cele din urmă (ca și Un veac de singurătate citită tot atunci și în același
context), o impresie atît de puternică încît și după treizeci de ani, deși îmi
aminteam doar în linii mari despre ce era vorba în roman, o consideram capodopera
lui Hermann Hesse. E drept, pe vremea aceea eram obsedată de sincretisme, de
sinteze și de conexiuni culturale, de formule magice care să-mi permită
navigarea simultană pe planuri cît mai diverse, așa că ideea unificării artelor
și a științelor într-o viziune globală, independentă de jugul istoriei cu
diacronismele ei enervante, mi se părea grandioasă.
Trei decenii mai tîrziu, închid din nou
cartea ușor dezamăgită de astă dată de caracterul ei prea hibrid, de tonul
excesiv didactic care nu o lasă să fie cu adevărat nici un bildungsroman, nici
un roman de idei, nici un roman alegoric, nici utopic sau/ și distopic, deși,
avînd cîte puțin din toate, pare la un moment-dat că e gata să le ofere generos
cititorului in nuce. E adevărat, am regăsit
magia vocii narative din Siddhartha, Demian sau Lupul de stepă, dar nu și titanica încleștare psihologică din care s-au înălțat glorioșii
eroi plecați în căutarea cunoașterii, dintre care cel mai fascinant rămâne,
pentru mine, Emil Sinclair.
