Al. O. Teodoreanu, "Politice şi apulitice"

- editura Victor Frunză, 1996. ISBN 9-789-739-120-159; 70 p.

Perioada lecturii: 11 decembrie 2012

Votul meu:

Am dat din întîmplare printre cărţile mele electronice  peste acest volumaş apărut la editura Victor Frunză pe care l-am citit dintr-o suflare, amuzîndu-mă copios. Am constatat cu această ocazie că unele epigrame le cunoşteam, dar eram convinsă că fac parte din folclorul urban (d.e. "Zece membri de partid") – convingere nu în totalitate deplasată, ţinînd cont de faptul că multe dintre versurile sale au intrat cu adevărat în memoria colectivă, unele, după buna tradiţie a oralităţii, fiind atît de modificate încît, aşa cum observă Wikipedia, nu se mai poate considera că-i aparţin.

Spumoase şi delicios de licenţioase, epigramele nu iartă nimic: nici figurile importante ale epocii, nici clasele politice, nici confraţii scriitori, nici propria înclinaţie bahică.

Lui Victor Eftimiu, Păstorel  îi pune cu umor la îndoială virilitatea... poetică:

"Eftimiu trubadur

Sperie Parnasul!

Cum zăreşte câte-un cur

I se scoală, … nasul!"

Nici arhicunoscuta megalomanie a lui Nicolae Iorga nu este iertată:

"STROFE CU PELIN DE MAI

...Contra Iorga Neculai

De la Tisa pân-la Nistru

Ce român n-a fost ministru?

Iorga!

Şi-ncă din copilărie

Cine-a vrut mereu să fie?

Iorga!"

Cel mai tare se răfuieşte însă cu Mihail Sadoveanu, pe care îl ia în răspăr atît pentru gafele literare cu iz prolet-cultist:

"Mihail pentru popor

A făcut Mitrea Cocor,

Dar poporului, vă jur,

Îi place mitra cu cur!

“Venea o moară pe Siret”

Legănându-se pe-o coastă,

Şi-n ea un autor şiret

Macină faină proastă!"

...cît şi pentru înclinaţiile politice:

"Lui Mihail Sadoveanu, care a spus “Lumina vine de la răsărit”

Sadoveanu filo-rus

Stă cu curul la apus,

Ca s-arate-apusului

Care-i faţa rusului"

...pentru care îl apostrofează cu ironie zdrobitoare:

"De ţi-ai face testamentul,

Tu să nu-mi laşi mii de franci!

Naşule, să-mi laşi obrazul,

Ca să-mi fac din el bocanci!"

De fapt cele mai savuroase prin insultele reuşite şi aluziile la limbajul tendenţios sînt epigramele compuse după venirea comuniştilor, pentru care autorul schimbă umorul spumos şi inofensiv care-l făcuse celebru în cafeneaua interbelică, cu sarcasmul necruţător (pentru care va plăti, evident, cu închisoarea).

Iată una plină de respect pentru aliaţii noştri:

"STATUII OSTAŞULUI SOVIETIC

Soldat rus, soldat rus.

Te-au ridicat atât de sus.

Ca să te vadă popoarele.

Sau fiindcă-ţi put picioarele!"

Şi alta care deplînge moartea "tătucii":

"A DOUA ZI

(după moartea lui Stalin)

Îl plâng pe Stalin şi vă jur

C-am să vă spun secretul:

Mă tem că vom pupa în cur

De-acum tot comitetul."

Izbînzile diplomatice ale figurilor politice ale momentului sînt omagiate aşa cum se cuvine:

"Armistiţiul ne-a impus

Să dăm boii pentru rus!

Ca să completăm noi doza,

L-am trimis pe Petru Groza!"

"DIVIZIEI “TUDOR VLADIMIRESCU” DECIMATĂ LA DEBREŢIN

Din falnic vânător de munte

Mi te-a făcut Ana pandur!

Întâi ţi-a-nfipt o stea în frunte

Şi-apoi un debreţin în cur!"

În sfîrşit, originea sănătoasă a politicienilor de atunci este subliniată cu admiratie, într-o epigramă care dezvăluie o stare de lucruri suspect de asemănătoare cu aceea a României de azi:

"Din Banat până la Iaşi

Se resimte lipsa sării.

Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi

Au ajuns la cârma ţării!"

Vreţi mai mult? Puneţi mîna şi citiţi volumaşul, că nu va ia mai mult de-o oră!