Gregor Rezzori, „Memoriile unui antisemit”

 – ebook 

Perioada lecturii:  31 ianuarie – 23 februarie 2019

Votul meu: 

Scrisă și publicată mai întîi în limba germană în 1979, ca parte a unei trilogii despre societatea europeană interbelică (cel puțin după spusele Wikipediei) de către scriitorul austro-român de limbă germană Gregor von Rezzori, opera Memoriile unui antisemit îi pune cititorului deocamdată inocent două întrebări încă din titlu, una de conținut și alta de formă: cît de antisemit este eroul și cît de memorialistice sînt memoriile – această a doua întrebare ducînd firesc la o a treia: dacă nu-s memorii, ce e opera – un roman în patru capitole sau patru nuvele cu oarecare legătură între ele?

Iar frumusețea răspunsurilor este că oricare ar fi ele, nu-s nici definitive, nici greșite. Da, eroul a fost crescut în spirit antisemit, căruia uneori îi cade pradă iar alteori i se împotrivește cu arme raționale sau emoționale. Da, autorul însuși a crescut în dulcea Bucovină și a petrecut cîțiva ani în București, dar în cîte dintre întîmplările povestite a fost cu adevărat protagonist, cîte le-a împrumutat de la alții și cîte le-a cosmetizat sau inventat pur și simplu? (Răspunsul putînd ajuta sau nu la stabilirea genului pentru cititorul mai pedant).

Peter Manu și Horia Bozdoghină, „Polemica Paulescu: știință, politică, memorie”

-e-book

Perioada lecturii: 20 ianuarie – 5 februarie 2019

Votul meu: 

Pe Facebook circulă periodic un videoclip intitulat Cum ar arăta lumea fără România, sau cam așa ceva, în care sînt enumerate personalități românești uitate, pare-se, pe nedrept, dat fiind remarcabilele lor contribuții la binele umanității. Primul evocat, dacă-mi aduc bine aminte, este Petrache Poenaru, care ar fi inventat stiloul în 1827, cu toate că, așa cum tocmai am aflat din cartea lui Peter Manu și Horia Bozdoghină, Polemica Paulescu: știință, politică, memorie, primul care a gîndit o astfel de unealtă a fost francezul M. Bion cu un secol mai devreme, iar cel care a produs primul model cu utilizare practică a fost Lewis Waterman, în 1884. N-am să mă lansez acum într-o polemică referitoare la contribuțiile reale ale celorlalte nume menționate superlativ în videoclip, doar am să observ că nu lipsește dintre ele cel al lui Nicolae Paulescu, descoperitor, se spune acolo, al insulinei. 

Adam Kay, “This Is Going to Hurt. Secret Diaries of a Junior Doctor”

 – e-book

Read from January 17^th to 30^th 2019

My rating: 

Written by an author who was not meant to be a doctor or who was defeated by the system (the jury is still out on this one), This Is Going to Hurt is, despite its somehow menacing title, generally a funny book. In fact, Adam Kay is nowadays, according to his own disclosure, “only doctoring… other people’s words”, writing and editing tv comedy scripts, that is. 

The book takes, for the most part, the form of a diary covering the narrator’s experiences as a young doctor in the British public system for six years (from August 3^rd 2004 to December 2^nd 2010, to be more precise). Its light tone is captured just from the beginning for it is dedicated “To James – for his wavering support And to me – without whom this book would not have been possible.” 

In the “Introduction” he explains how the idea of the book came to him: five years after he resigned, he received a letter from the General Medical Council announcing him that his name had been erased from the medical register. Consequently, he went through his old papers and shredded all the documents except for his training portfolio, a log of the clinical experiences all doctors are supposed to keep as a sort of ‘reflective practice’: