- Humanitas 2019, ISBN 978-973-50-6393-1. 324 p.
Perioada lecturii: 25 iulie – 27 august 2019
Votul meu:
Constat de la o vreme (și aprob foarte pozitiv) că literatura noastră de
non ficțiune începe încet-încet, fără să coboare totuși ștacheta (cum se mai întîmplă
cu unele publicații mai ales americane de același gen, care au cam dus la
extrem conceptul de vulgarizare a științei), să se dezbrace de scorțoasa haină
academică și să abordeze pe un ton mult mai dezinvolt temele acelea atît de intimidant
importante altădată că orice traducere în limbajul cît de cît comun era un sacrilegiu
sancționat corespunzător de autoritățile în domeniu (profesorul meu de română
din liceu, de exemplu, ne scădea nota ori de cîte ori găsea vreo adresare
familiară sau aluzie personală în comentariile literare). Așa a făcut Neagu
Djuvara în micul și fermecătorul său volum
O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri,
arătîndu-ne astfel că istoria poate fi mai mult decît o înșiruire de date
și evenimente, sau Valeriu Gherghel, într-o la fel de dezinvoltă Roată a plăcerilor,
sugerîndu-ne că filosofia nu e un tărîm rezervat doar elitelor, și acum Cătălin
Pavel în volumul său intitulat doar aparent metaforic Arheologia iubirii,
invitîndu-ne la rîndul lui să pășim cu încredere într-un spațiu ce părea la fel
de inaccesibil neinițiaților. Cele trei opere amintite, diferite ca tematică,
au în comun două aspecte: pe de o parte tratează în registru ludic noțiunile de
specialitate și pe de alta dovedesc cu brio că nu numai ficțiunea poate fi
escamotată în non-ficțiune, ci și viceversa.
