– e-book
Perioada lecturii: 17 octombrie – 4 noiembrie 2019
Votul meu:
Aproape tot timpul în care am citit povestea celor 12 ani de sclavie
ai lui Solomon Northup m-am gîndit la romanul lui Margaret Mitchell, Pe
aripile vîntului, meditînd la felul în care te poate convinge o carte cît
de cît bine scrisă să iei ficțiunea drept realitate, mai ales cînd ești foarte
tînăr și ți-e capul împuiat cu idei romantice care țin loc de informații, cum e
și firesc, poate, la vîrsta aia.. Ca adolescentă, mi se părea atît de tragică soarta Sudului, în ai cărui
locuitori vedeam o clasă nobilă si cultă, strivită sub cizma grosolană a
needucaților yankei. Pe de altă parte problema sclaviei, chiar dacă declanșase
războiul civil american, mi se părea de importanță secundară, soarta negrilor, așa
cum o prezenta cartea, nefiind deloc rea, cu unele excepții regretabile. Imagini
idilice, cu sclavi cîntînd seara în colibele lor și cu negrese mămoase și
autoritare crescînd generații de copii albi care le știau
de frică mai mult decît mamelor lor se amestecau cu
cele apocaliptice ale distrugerii fără sens a unei lumi, a unui stil de viață.
În plus, romanul lui Harriet Beecher Stowe, Coliba unchiului Tom, citit
aproape imediat după aceea, mi se părea prost scris și exagerat și tezist,
probabil și pentru că subconștientul meu refuza să renunțe la imaginile pe care
le-am descris mai sus.
