– Editura Prietenii
cărții, 1999
Perioada lecturii: 18 februarie – 4 martie
2018
Votul meu:
Eu credeam că autorii cu nume inventate și furtul de cărți sînt marca exclusivă a editurii „Alcris”, da’ văd că nici „Prietenii cărții” nu se dă în lături de la asemenea practici. Spun asta pentru că degeaba am căutat, n-am reușit să găsesc vreun autor cu numele
de Alberto Martini – singura personalitate de care vorbeste Wikipedia este un
pictor italian care a preferat să ilustreze cărți, nu să le scrie.
Acum nu zic că Google le
știe pe
toate și mă trezesc eu să mă erijez în acuzator inflexibil doar pe baza lui, dar
cartea însăși pare
încropită la repezeală, adunînd
informații de pe
ici și colo fără să le susțină bibliografic
așa că nu știi
care-s credibile și care nu.
În plus se încheie abrupt, aproape în mijlocul frazei. Pe ansamblu, are aerul
unui periodic de vulgarizare a științei botezat pretențios carte.
Foarte neprofesional, da’ de ce mă mir, la urma urmelor, nu e decît foarte românesc 😐.
Vai, ce rău îmi pare! Pe mine mă leagă amintiri tare frumoase de Prietenii cărții. De la ei mi-am comandat o colecție de cărți în franceză, opere clasice, cartonate, și primeam una pe lună pe care o achitam cu banii de alocație. :) Ce vremuri! Cărțile alea au stat la baza întemeierii bibliotecii mele și încă le am. :)
ReplyDeleteSa stii ca si pe mine m-au dezamagit, îmi placeau editiile lor - cine stie, poate aveau probleme financiare (cine n-are, în Ro) si au încercat sa scoata un profit rapid. Oricum, macar au compilat, n-au furat de-a dreptul, ca aia de la Alcris!
Delete