O prietenă a mea întru cărţi mi-a atras
atenţia că nu se face să ai un blog de cititor
fără o dare de seamă anuală despre cărţile citite, asa
că m-am conformat, gîndindu-mă că un bilanţ
n-are ce să strice, în ciuda faptului (sau poate tocmai pentru) că mi-am creat
blogul strict ca pe un jurnal de disciplinare a lecturii, în contextul
în care începusem de
la o vreme să înghit cărţile ca pe pufuleţi, fără să-mi mai notez nici impresii, nici citate. Evident că asta nu
înseamnă că m-am vindecat definitiv de lenea intelectuală, ceea ce se
poate vedea dealtfel din notele lejer dezlînate pe care m-am obişnuit să le numesc
pretenţios şi impropriu
recenzii, note care, mă amăgesc uneori, îmi vor servi cîndva la o analiză critică profundă şi orbitoare şi memorabilă şi uimitoare (mă rog, vă las pe voi
să completaţi cu toate epitetele pe care negreşit o să le merit cîndva J).
Dar să revenim la oile noastre că nu de alta,
dar risc să fac o introducere mai lungă decît
cuprinsul, eu care i-am pisat pe elevii mei atîţia ani de zile cu
această primă regulă de aur a compoziţiei – respectarea proporţiilor fiecărei părţi a unui
eseu. (Gata, mă opresc :D)



















